miercuri, 30 iulie 2008

parfum pe strazile Barcelonei

eu si strazile barcelonei...
alunecand prin multimea colorata cu usurinta si nepasarea celui anonim in orasul strain, dar frematand de viata zi si noapte, pasind pe culoare inguste pavate cu piatra cubica, acele ''ramblas'' si ''carrer'' ale lor: Carrer Nou, Carrer de l'Hospital, Rambla de Raval si alte ramblas si carrer...
eu, pierduta prin configuratia ramificata a atator ramblas si carrer incadrate de palmieri mici... eu acolo, cu fericirea vacantei sclipind in ochi, cu relaxarea constatarii ca cerul e limpede si eu libera, in Barcelona, orasul ce nu doarme.

in narile mele, proaspat rasarit un parfum nou, plutind ca o vraja.
de unde vine oare? din parul trecatoarelor? din aerul pulverizat de palele de vant poposind in valurile inspumate ale marii? scapa pe usile cladirilor in care sta captiv misterul fascinant al vietii barcelonezilor? razbate din magazinele imigrantilor pakistanezi, cu rafturi bogate in toate culorile si aromele posibile?
cum sa il descriu? de necuprins in vreo esenta sau marca anume. nu dulce, nici tare, nici suav, dar aparte. ''inviting'', viu, frematator, senzual, se degaja parca din strazi si ma izbeste in tresariri usoare...
eroul lui Patrick Suskind mi-ar fi de folos aici de fata, sa-l desfiinteze in elementele lui primare :)

intr-o piateta simpla, mica, incadrata de ziduri vechi ciuruite pe alocuri de gloantele unor secole trecute, cu o bisericuta tronand cu solemnitate intre arbori uriasi, am ridicat ochii spre patratul de cer nefiresc de albastru. corzile unei chitari, alintate usor de un tanar rebel, isi propagau sunetul intr-un ecou pur si el, ca cerul de deasupra. infiora turistii, astfel ca vorbeau in soapta.
si soapta devenea un murmur, un fundal placut si cald pe care strunele chitarii se plimbau capricios....o mica fantana arteziana isi arunca si ea glasul suvitelor de apa in murmurul acela....eram doar noi, 5-6 turisti respectand tacerea si chitara, ca inaintea unei icoane. noi si un porumbel oprit pe marginea fantanii, gratios.
m-am lasat pe spate in scaunul impletit de ratan, am inchis ochii si am tras in nari profund parfumul, imbatandu-mi plamanii cu incantarea lui. si inima cu corzile chitarii.

iluzie a fericirii surprinse la colt, pret de secunde! secunde furate...sa ciocnim deci paharele cu vin rose de Barcelona!

Niciun comentariu:

Pagini