joi, 31 iulie 2008

easy lies

cand am acceptat ca minciuna exista in viata mea, am simtit cum ma frang in doua.
era pe la 3-4 ani, cand ai mei mi-au spus in gluma ca nu sunt de fapt a lor, ci sunt o fetita luata de suflet de la niste tigani ce treceau prin localitate, cu o droaie de copii dupa ei. si sufletul meu mic a fost devastat...si am plans tot cu lacrimi mici, dar multe. vazand efectul asa zisei glume, ai mei mi-au spus razand ca m-au mintit.
parca si vad chipul mamei, incadrat de bucle negre, cu arcul acela al sprancenelor perfect conturat, arcuit la maxim intr-o uimire induiosata: nu mai plange, a fost o minciuna! dar eu crezusem!
ce inseamna minciuna? ''asa si... asa'' - mi-au spus. mintea mea mica si nealterata si sufletul pe masura, nu cuprindeau, nu descifrau sensul. in el avea loc doar un singur sens, cel natural si simplu: adevarul: ''dar lucrurile nu pot fi decat intr-un singur fel '' - imi amintesc ca am spus...
si au trecut zeci de ani.

de atunci aveam sa fiu mintita de zeci de ori, in cele mai felurite moduri.
de atunci aveam sa mint la randul meu... avem sa sufar si sa plang auzind minciunile altora sau spunand propriile minciuni. minciunile aveau sa ma raneasca cand eram mintita sau cand, create chiar de mine, cresteau si se intorceau impotriva creatorului.

minciuni grave, rele, cu viata proprie, sau mai mici, neinsemnate, nevinovate sau gratuite...toate aparent cu un singur sens: sa trecem onorabil prin situatii, sa obtinem acel ceva care ne da un plus fata de ceilalti...sa fim mai grozavi si cu orgoliul in extaz.
nu cred in lumea minciunii, dar nici in cea a adevarului pur.
prima e putreda si gata de cutremur oricand, ducand la prabusire periculoasa, a doua e prea abstract situata in strafundurile fiintelor. prima e stratul spoit pe suprafete, e aparenta, e stralucire falsa, care se estompeaza cand o privesti de aproape , a doua e o comoara greu de gasit, ascunsa in surse care de care mai dificile si diferite. e degradant sa intretii minciuna universala, dar e obositor sa ajungi la adevarul din esenta. si uneori efortul de a fora adanc e ''rasplatit'' cu dezamagiri ce apasa mai greu ca minciuna.

inclinatia de a deforma realitatea e o boala grava.
disperarea de a spune adevarul cu orice pret, in orice situatie, e greseala ce uneori incrusteaza rani gratuite.
ranim fie spunand minciuni, fie fiind excesiv de sinceri. important e insa intotdeauna felul cum o facem.
iubesc adevarul, dar nu pot sa lupt sa distrug minciuna. si nici nu vreau.
in viata, nu ai cum sa multumesti pe toata lumea.
poti doar sa cauti calea intre minciuni usoare si adevaruri grele.

Niciun comentariu:

Pagini