marți, 29 iulie 2008

paradisul e in alta parte

In insula, departe, m-am intrebat prima data : ce-ar fi daca…
Si am evaluat cu sufletul si mintea blandetea soarelui ce nu arde nicicand prea tare, aerul sarat al oceanului, privirile linistite si pasnice ale localnicilor, taieturile abrupte ale muntilor cu varfuri inecate in nori albi spre gri, suprafetele terasate presarate cu casute cochete si vesele, invecinate dupa garduri simple cu mici plantatii de banani…. Eu acolo, coborand zilnic cu bicicleta spre oras, cu vantul acela sarat in par si cu albastrul inchis al oceanului in ochi….
Fara trafic, fara sedinte, fara forecast-uri, input-uri si deadline-uri, fara auditari prelungi ce-mi mananca zilele si energia, fara inchideri si deschideri de luna, fara Sarbanes and Oxley in viata mea….fara incercarea zilnica de adaptare la acel dat din coate cu specific romanesc….
Mergand mai departe, fara straduintele mele, jalnice :)de a lua parte la materialismul conceptual al vremurilor actuale, pe ale carei masuri eu nu sunt croita.

Dupa aceea mi s-a parut ca as putea incerca o alta insula, sau ca dupa colt e mai frumos.
Trista si inciudata, aproape cu lacrimi in ochi, mi-am dorit sa ma intorc in tara, chipurile impinsa de dor.
Odata ajunsa, totul m-a scarbit brusc. Inca de pe drumul de la aeroport. Traficul, sedintele, datul din coate romanesc (caruia nu reusesc sa ma adaptez), Sarbanes and Oxley… si mi-am spus ca mai bine vanzatoare de margelutze pe tarmul Atlanticului….
Fericirea nu e aici… dar ce bine ar fi sa-l definesc pe ‘’aici’’. Sau macar ''fericirea''.
Si iar am plecat si iar mi-a fost dor. Intr-o vesnica neliniste.

Spre a-mi linisti mintea, trebuie sa inteleg ca fericirea e doar un stimulent, nu un obiectiv. Trebuie sa inteleg ca e doar o iluzie si in cautarea ei disperata ratez frumusetea clipelor simple. Trebuie sa inteleg ca libertatea mintii in proiectiile despre fericire nu cunoaste vreo limita, nici nu are vreo farama sadita in real.

Fericirea nu-i destinata decat stimularii si dezvoltarii creativitatii noastre, progresului, dezvoltarii… asta trebuie inteles, mai ales cand nu mai ai 20 ani.
Nu trebuie cautata cu indarjire, ci trebuie savurat drumul spre mirajul ei.
Asa cum reusesc sa inteleg nestatornicia ca fiind definita prin ''cea mai frumoasa femeie e intotdeuna urmatoarea'', asa si:
Paradisul e in alta parte.

Niciun comentariu:

Pagini