duminică, 27 iulie 2008

Pe urmele pasilor lui

As fi presarat drumul pe care calci
Cu petale catifelate de trandafiri
Spre a nu te rani niciodata.
As fi sters lacrima inainte de a tasni
Fierbinte din izvorul tristetii tale.
As fi alunecat dulce cu degetele acolo
Pe unde durerea rea ar vrea sa te atinga.

N-as fi lasat lumina sa plece din zi
Spre a ma lasa mai mult tulburata de chipul tau
N-as fi lasat soarele sa straluceasca prea tare
Spre a nu ma orbi si a nu te mai vedea pe tine.
N-as fi lasat vantul sa te bata
Spre a nu imprastia in zari parfumul tau magic,
Esenta cea mai dulce inventata vreodata pe pamant.

As fi strabatut taramuri salbatice cu picioarele goale
Calcand pe spini ascutiti
Si indurand halucinatiile durerii
Ca sa ajung la tine cu ranile sangerande
Oferindu-ti ultima picatura a tineretii mele.

Noiembrie 2004

Niciun comentariu:

Pagini