vineri, 12 septembrie 2008

taceri stanjenitoare

uncomfortable silent....don't you hate it? il intreba Mia Wallace pe Vincent Vega in Pulp Fiction.
cand te afli, fie si pentru cateva clipe, fata in fata cu o persoana a carei prezenta nu o cauti sau alegi, ci prin natura conjuncturii se impune sa o suporti pret de minute, se cheama ca ajungi la un punct numit tacere stanjenitoare. si asta nu ar fi nimic. trebuie sa spui ceva!
in lift, cateva secunde cu colegul de la et 3 pe care il stii nu atat de mult cat sa discuti dar nici suficient de putin cat sa il ignori. in masina, cand il iei intamplator pe vecinul de vis a vis, la cumparaturi cand dai peste o cunostinta complet intamplator. in vizita la rude.

conversatie de umplutura, stim sa o facem? secunde care trec si te intrebi ce vei spune in urmatoarea. nu sa te cenzurezi de la a spune ce simti, ci sa previzionezi subiecte generale care eventual sa prinda, sa nu fie tacere. evident, vremea sau ce se mai aude pe la stiri. sau, inepuizabilul si permanent generatorul de intamplari ''trafic''.
daca nu te pricepi sa o faci, te prefaci prost sau alegi fie aranjatul unei suvinte imaginare de par, fie butonatul fara vreun scop anume al telefonului. sau privesti in gol pur si simplu, parand serios preocupat de ceva, foarte important.

noi nu vrem sa fim invadati in intimitatea noastra, ci sa putem alege momente si oameni. uncomfortable silent inseamna sa nu alegi, ci sa fii nevoit sa faci fata. sa fii invadat brutal in zona ta intima. cateodata e pur si simplu mai bine sa te ascunzi dupa un raft in magazin decat sa incepi o conversatie insipida cu o cunostinta intalnita intamplator care doreste sa ''bifeze'' scurt niste obiective de suprafata.
vrem sa fim noi insine, asta in cazul fericit in care suntem in stare. cand tacerea curge simplu, fara intrebari, stim si ca cel de alaturi ne-a devenit apropiat. si, nu e oare minunat sa nu spui pur si simplu nimic si sa impartasesti taceri confortabile?!

Niciun comentariu:

Pagini