marți, 7 octombrie 2008

cine a fost primul, porcul sau curva?

cand am citit titlul acesta in cartea lui alice nastase & aurora liiceanu imi amintesc ca m-a bufnit rasul. si, in acelasi timp, mi-am dat seama cat e de pertinent sa-ti pui o asemenea intrebare.

cred ca momentul maturizarii mele nu a fost prima iubire sau dezamagire mare. nici primele responsabilitati sau primii bani castigati. cred ca a fost cand am inteles ca noi, oamenii, nu facem decat sa ne folosim reciproc, intru satisfacerea propriilor dorinte si nevoi. cand am inteles ca dorul de o persoana poate reprezenta foarte bine dorul de o senzatie pe care ti-o ofera acea persoana. cand am acceptat egoismul si l-am inteles ca pe o forma de maturitate, eliminand ipocriziile. nu a fost nici pe departe o descoperire fericita, dimpotriva. sa ajungi la stiinta de a te inconjura de acele persoane langa care sa impletesti egoismul cu generozitatea. nici nu stiu daca e o stiinta sau doar asocierea pe care o facem cuvantului ''noroc'' cu absolut tot ce trece de nivelul nostru de intelegere.

in tot ce facem cu totii exista o permanenta relatie de cauzalitate, ce determina o interactiune ale carei efecte negative sunt porcii si curvele. explicatia existentei porcului e simpla: dezamagirea, ca si a curvei: frustrarea, neacceptarea ideii ca in vremurile moderne si o femeie poate insela sau duce relatii paralele, concurand indeaproape cu porcul.
existenta porcului si curvei e pur subiectiva pentru ca nu putem face abstractie de prejudiciile aduse asupra propriei persoane. ceea ce trece dincolo de schimbul relational reciproc avantajos e dragostea oarba, care intr-o societate materialista si plina de porci si curve, de cele mai multe ori nu are viata lunga.

toti porcii si toate curvele din lumea asta depind unii de altii si se determina reciproc, pentru ca nicicand nu ii vom putea multumi pe toti in viata si pentru ca vor exista mereu prejudicii aduse, frustrari, rani incrustate, tepe date sau primite.
cu siguranta porcii si curvele isi vor intretine continuitatea pe planeta, caci nimic nu e mai nemuritor si mai incontrolabil ca interactiunile umane. ei nu si-o vor ierta-o niciodata, de aceea nici povestea nu se va termina vreodata, si nici nu vom sti cum a inceput.

Un comentariu:

scorillo spunea...

incercind sa asimilez sensurile din textul tau (frumos scris, curat, cu precizie chirurgicala) am avut o revelatie: intr-adevar clipa maturizarii mele a fost clipa in care am devenit porc... sau curva. nu stiu ce am devenit mai intai.

Pagini