sâmbătă, 6 decembrie 2008

necuvintele

privesc sunetul fin al tacerii
ce mangaie o struna obosita
ascult dansul secundelor firave
strecurandu-se spre nicaieri

ca intr-un gand de-abia indraznit
cuvinte multe si grele dispar
ca intr-un vis alb si negru
eu le-inlocuiesc cu un val de tacere

cu zambete mute, cu priviri incarcate
cu mainile tale ce tremura nervos
cu o intrebare plutind catre mine
murind usor, fara raspuns niciodata.

Niciun comentariu:

Pagini