joi, 22 ianuarie 2009

coffee with him

pana acum am fost obisnuita sa aman momente, lucruri. doar in vise nu m-am retinut, aici e teritoriul in care sunt experta, in lipsa vreunei alegeri. ma pricep sa visez perfect, dupa aia ma tarasc amortita de durerile cu care ma trezesc din vis si incerc sa le fac uitate peste zi.
azi am baut o cafea cu el. in timpul asta, ma intrebam daca observa cumva tremurul mainilor mele, felul crispat in care sorb cafeaua, ticurile nervoase pe care poate mi le stie bine, de a-mi aranja suvite de par aiurea. sau daca are vreo idee ca temperatura mi-a urcat brusc. dar las lucrurile sa fie asa, necosmetizate. nu vreau sa par in vreun fel. nu vreau sa ma retin, sa aman, sa fiu corecta sau politicoasa. daca asta inseamna sa fiu eu insami, atunci are in fata o fata cu febra, cu mainile tremurande, cu ideile ratacite si complet fastacita.
nu am nici o explicatie logica pentru nimic din ce ii spun sau simt. dar el cred ca imi intelege lipsa de logica si imi iarta ca nu sunt cursiva, elocventa sau rationala. asa ca spun... si in urma se prabusesc ani: doar el a fost, tot timpul. mereu. sa intelegem incet vesnicia.
cand ii cuprind chipul cu privirea, o caldura se raspandeste incet inauntrul meu si intru intr-un fel de transa erotica. asa trebuie sa fie, stiu. e cald, ii caut ochii cu razele alea verzi, le intalnesc cu ochii mei si stiu ca in punctul acela el vede inauntru cum ies torente din mine. sangele imi zvacneste cu batai nervoase in vene si mi s-a facut foarte sete. imi este rau, peretii parca vin catre mine, parca ma sufoc. bratele lui ma cheama sagalnic. oare se aude cum imi bate inima? eu ii aud bataile navalnice in piept si ma infricoseaza, dar ma si linisteste: sunt vie.
sunt vie si inima imi bate navalanic.

Niciun comentariu:

Pagini