vineri, 16 ianuarie 2009

totul e de vanzare?

deseori m-am intrebat cat si pana unde conteaza banii. oare cum ma pozitionez eu fata de ei? daca conteaza, de ce nu ma straduiesc dicolo de principii, de compromisuri si poate chiar de demnitate spre a obtine cat mai multi? si daca nu conteaza, de ce nu pot afirma cu siguranta ca nu am nevoie de ei? sau, si mai grav, de ce atunci cand nu ii am imi este rau? paradoxal, pot enumera in acelasi timp si avantaje si dezavantaje ale ambelor abordari pro si contra. de exemplu, in orice spital se vede valoarea lor imensa, ce diferentiaza ''tratamentul'' uman (si cel medicamentos, pana la urma). e unul din cazurile in care lipsa banilor ma intriga, revolta si intristeaza enorm.

sa revenim la scara valorilor sociale actuale, dupa care nu ma pot considera nici pe departe realizata: nu stau la vila, nu ma plimb in masina de fitza, nu imi etalez vreun ceas de mii de euro si nici nu-mi fac cumparaturile la paris sau milano. fara sa fiu naiva sau nesocotita, ma declar chiar non-materialista, pentru mine banii nefiind scop in sine, ci doar mijlocul (produs tot de mine) de care ma ajut ca sa traiesc, sa-mi acopar necesitati de baza si sa-mi ofer placeri sau bucurii, precum educatie, un pic de confort, o carte buna, un fard de calitate, un film, o plimbare, o calatorie in strainatate. atata timp cat toate acestea se exprima in bani nu am incotro, ii introduc in viata mea, vorbesc despre ei. e pura vanzare cumparare, conventie sociala.

ce se intampla in zilele noastre insa e departe de conceptul ban-mijloc de existenta. unii vad imbogatirea ca unic scop al vietii. altii s-ar vinde pe ei insisi pentru bani sau putere. unii oameni, femei dar si barbati isi cedeaza la schimb trupul, sufletul si libertatea pe avantaje materiale sau se agata de casnicii ''rentabile financiar'' - categoria asta imi provoaca greata. altii s-ar arunca in proiecte imposibile, ar munci zi si noapte pana la epuizare fizica si psihica pentru avansari sau diverse avantaje. unii s-ar preta la specula, minciuni sau inselaciuni de joasa speta pentru a ajunge ''respecabili'' oameni de afaceri, altii pierd pur si simplu controlul si nu se mai pot opri, transformandu-se radical sub influenta banului, devenind niste bestii fara suflet. altii declara vehement ca niciodata nu ar face-o, dar ajung sa o faca magistral.

intrebarea daca ''totul e de vanzare'' isi are raspunsuri diferite de la persoane diferite, nu exista vreo judecata general aplicabila, ci depinde de fiecare cum intelege si alege sa traiasca si cu ce pret. fiecare isi are si stie propria limita, de genul ''cat tii la betie'', aceasta se autotraseaza venind din educatie, principii, mediu, dar si din structura cu care te-a lasat natura.
cred ca limita aceea este totul, cred ca ea trebuie sa ne ghideze, sa ne ajute sa ne pastram demnitatea si, foarte important, sa nu vindem cumva si lucrul cel mai pretios : libertatea.
in ce ma priveste am incredere in ea si o simt binedefinita, ca o limita fizica ce ma tine in echilibru in valtoarea acestor timpuri zbuciumate.

Niciun comentariu:

Pagini