duminică, 29 martie 2009

centrul, camus, bukowski sau chestia

toate astea intr-un singur weekend, poate ca e prea mult. aproape ca nu pot stabili o punte intre ele.
de regula totul incepe cu mic dejun, de data asta la chocolat, in centrul vechi. un mic dejun romanesc sau frantuzesc, ambele bune si copioase, le recomand cu caldura. pentru un pret de 200 mii al celui frantuzesc am primit tartine cu felurite dulceturi, un croissant pufos, iaurt, fructe proaspete si cafea. am ras putin, am povestit cu prietenele, ne-am intepat intre noi usor, ca in joaca, ne-am servit morala de rigoare si iar am ras. ironia, cateodata o scapare fericita.
am continuat cu plimbari nesfarsite pe pavajul prafuit, printre cladirile invechite de istorie ale bucurestiului. magazinase pe ici si colo, intesate cu haine si bijuuri pe stilul hippy, barulete intime, cum nu prea abunda la noi. pierd vremea intr-un anticariat. miroase a vechi, printre carti ingalbenite si prafuite, oglinzi stil stirbite pe alocuri si candelabre de arama. chiar si afara miroase a vechi, imi plac stradutele astea, dar ma instristeaza mizeria. e un miros nedefinit, nu pot inca stabili un miros bucurestiului, de prea multe ori ma incurca poluarea.
imi place mai ales strada smardan, are un aer ceva mai vesel si rebel. chiar si lumea parca e selectata asa.
ziua se incheie cu ''neintelegerea'' lui camus pusa in scena la national. mesajele lui sunt rascolitoare, ca intotdeauna. dintr-o data simt o dispozitie spre plans, dar, curios, nu ma intristez de-adevaratelea.
continui cu bukowski, ma afund in el si nu mai ies. ''cea mai frumoasa fata din oras si alte povestiri'' ma prinde intr-un fel de labirint incalcit atat de tare, ca restabilesc cu greu contactul cu mine si cu lumea din jur. nu am lasat cartea din mana pana la final. cand ies din labirint, constat ca imi este rau, casa se invarteste cu mine si inauntru in stomac e o chestie care se revolta. ''chestia'' e un cuvant des folosit de scriitorii americani: am observat asta la salinger, la bukowski. imi place efectul frazelor cand apare ''chestia'', se umple asa de o nota de indiferenta goala si rece si totusi ma tulbura. ma simt risipita si rascolita, povestioarele au fost scurte, dar fiecare cu un efect de lovitura in stomac de cred ca m-am strans toata. ''chestia'' e ca in ultima vreme pun mana numai pe carti care mi se incrusteaza in constiinta. poate ca asa si trebuie sa fie o carte.
dificultatea vine acum, cand trebuie sa aleg eticheta acestui post. culmea e ca se potrivesc toate: carti, inside, vise, metamorfoze. i-as zice ''chestia'', dar e prea de tot. asa ca o sa aleg la intamplare.

Niciun comentariu:

Pagini