duminică, 14 iunie 2009

inceputul

asa mirosea atunci, a salcami.
era prea devreme pentru mine si ascundeam asta cu maiestrie. nu ar fi zis nimeni ca sunt doar o fetita care de-abia parasise papusile.
era furtuna cand am devenit hotarata sa strig intregii lumi ceea ce simt.
''simt'', ce necuprins salbatic! intrebari ca fulgere albastre si reci ma strabateau in interiorul corpului inca mic. in jur era o lume imensa, pe care nu o intelegeam, si eu eram prea mica pe langa ea.
tin bine minte ca ploua zdravan si ca era iunie. m-am urcat pe bicicleta si am pedalat cu putere. stropi mari si reci imi biciuiau fata nealterata de raul ce avea sa vina.
imi amintesc ca eram coplesita. mai tarziua, lacrimile erau una cu ploaia si mirosea tare a salcami si a asfalt ud . ai mei dormeau de dupa amiaza, si eu am profitat de asta ca sa plang in voie. cred ca aveam parul incurcat si ochii foarte speriati.
si acum, uneori cand sunt trista, genele mi se incalcesc exact ca atunci...

Niciun comentariu:

Pagini