vineri, 28 august 2009

bike boy's story

''sweet girl, read this newspaper and be sure you are in my mind all the time since I saw you for the first time, in the beginning, in that afternoon (sorry, but I can't translate venturiano)''. semnat ''bike boy''.
ce pacat ca nu stiam engleza deloc pe vremea aia. am lasat scrisoarea din mana uluita de parca i-as fi inteles continutul. era un mesaj de dragoste, cu siguranta. in primul rand intelesesem ca era implicat ''venturiano'', in al doilea rand, simteam. sau invers.
reconstituiam in minte: sunase soneria la poarta, fugisem, gasisem un ziar strecurat pe alee si in el impaturit un biletel de hartie. m-am uitat lung: pe strada, nimeni. o caldura insuportabila, cu efect de fata morgana la orizontul deformat.
nu intelegeam mare lucru, dar imi placea ce simteam. cineva ma iubea cu siguranta, si se vroia misterios, un val de dragoste plutea in aer, spre mine. m-am intors neclara si fara chef la studiile mele. ma pregateam pentru examenul de admitere la facultate, dar mi-au zburat imediat matematicile de sub ochi si mai ales din minte. am recitit scrisoarea inca o data si inca o data. cine sa fie? se semna ''bike boy'' si m-a strabatut un gand vag. am devenit nelinistita, clocotitoare, integralele si sirurile nu se mai lipeau de mine.
asa m-am chinuit toata vara. serile treceau si aveau parfum de regina noptii, iar stelele straluceau misterios tintite pe bolta cerului intunecat. in twin peaks se apropia sarutul lui agent cooper cu donna si eu urmaream cu infrigurare filmul seara, iar ziua ingurgitam cantitati imense de probleme la mate, in timp ce gandul imi fugea pe alocuri la bike boy. din cand in cand scoteam scrisoarea impaturita in culegerea cu probleme si o reciteam aiurita si distrata. incepuse sa se simta un parfum intens de iarba arsa de soare si greierii asaltau noptile cu note care se rareau a sfarsit de vara...
dupa admitere, imediat, m-am apucat de invatat engleza. sensurile scrisorii se luminasera insa cu mult inainte ca eu sa o traduc ca lumea, pentru ca o prinsesem oarecum ''din zbor'', inainte de studiul propriu zis. iar intr-o dupa masa de octombrie cand ieseam de la cursul de economie al lui Rugina, ''bike boy'' ma astepta langa coltul dinspre cibernetica cu o garoafa rosie in mana, imi amintesc cu precizie. blondut, masiv, cu niste ochi negri vii, cu o privire adanca si inteligenta pe care o mai zarisem candva. am ingaimat ceva acolo, nauca: tu!!!???
astfel m-a asteptat si peste un an. il alungam si aparea. afla tot ce trebuia sa afle, numerele de telefon de la gazdele pe care le schimbam, iubirile mele, dezamagirile, dorintele si frustrarile care ma incercau. ma lua pe sus si ma ducea la concerte simfonice si la opera. imi saruta mana, imi recita poezii si imi aducea flori, imi facea dedicatii la radio dupa ce, in prealabil ma suna si imi spunea : ''da pe pro fm''. ma saruta fara sa apuc sa ma opun, sau sa inteleg macar. il auzeam spunand ceva despre a face dragoste. nu intelegeam sensul sau ma prefaceam ca nu inteleg. si anii treceau. inca un an, alt telefon. iar o convinsese pe maica'mea la sute de kilometri ca, sub pretextul unui aspect foarte urgent ce se necesita a fi comunicat, trebuie sa-i dea numarul meu. ca asa si pe dincolo, si mama musca momeala.

nu mai stiu nimic de bike boy. anii au trecut, scrisoarea s-a ingalbenit. el s-a plictisit de repetatele mele refuzuri si schimbari de dispozitie, de cinismul cu care ii povesteam de iubitii mei. s-a saturat de toate ifosele mele, poate.
nu l-am uitat insa. nu am uitat vara aia cu parfum de mister chinuitor. ochii aceia patrunzatori, energia lui in a ma face sa-l iubesc... esuata, dar fermecatoare.
ultima data am auzit ca lucra la o televiziune prin londra...

Niciun comentariu:

Pagini