duminică, 23 august 2009

bukowski

o vara cu versuri multe - eu citeam cu precadere proza. si strecurat printre lecturi, mult bukowski. ''cea mai frumoasa fata din oras si alte povestiri'' mi-a placut mult, mai bine zis m-a zguduit. asa cum am mai spus aici, impresiile produse asupra mea au fost, o parte dintre ele, la nivel fizic. am simtit cum mi se strange stomacul. poezia mi-a placut si ea. ''dragostea e un caine venit din iad'' , ce poate fi mai sugestiv? asa-zisa poezie de fapt, pentru ca aia nu e poezie in intelesul clasic. atata ironie, atata adevar, o lumina intensa pusa atat de bine pe unghiul potrivit in interiorul relatiilor umane, incat pare absurd totul.
trebuie sa spun insa ca sunt dezamagita...odata ajunsa la ''povesti despre nebunia obisnuita''. la inceput am crezut ca mi se pare, mi-am spus ca doar trebuie sa fie acelasi bukowski care imi starnea reactii intense, cu binecunoscuta sa autoironie, cu limbajul brutal si direct, cu sentimentul ala al absurdului tipic american. dar cand am vazut ca trec de pagini si gandurile imi fug aiurea mi-am spus ca din pacate e adevarat: nu ma prinde. cu incapatanare am incercat alta povestioara, si alta, si alta. nu s-a mai legat si am fost trista, dar am lasat-o balta. de un absurd neinteresant, fortat - in perceptia mea cel putin - asa am gasit majoritatea povestilor. vreo doua-trei mi-au placut, atat. am inchis cartea necajita. omul o fi vrut sa spuna ceva, insa mesajul nu a mai ajuns la mine.
nu am sa uit insa cum am ras si cum am incercat toate acele senzatii nemaipomenite cu bukowski. pana la urma e un ins foarte haios, lipsit de pretentii, de figuri de stil pompoase si, foarte important, extrem de sincer. mama cat de sincer!

Un comentariu:

scorillo spunea...

Aceeasi senzatie de absurd neinteresant si fortat am resimitit si eu citind Bestiar de Julio Cortazar. Nu ca as fi citit ceva de omul asta inainte (sau ca as fi auzit de el macar), cum se intampla la tine cu Bukowski.

In final, am aruncat cartea de nu se vede...

Pagini