luni, 24 august 2009

by the way, I didn't mean to break your heart

cum de se termina atatea despartiri cu asta? nimeni nu a avut intentia sa raneasca pe nimeni, dar iata ca, intamplator, asa a iesit. fir-ar sa fie! dar si mai tare e partea cu explicatia, totul are o explicatie. s-a gandit cineva ca nu mai conteaza atata timp cat raul e produs? intentia nu e sa ranesti, insa e o consecinta intrinseca. asa iau nastere frazele stupide, e suficient un pic de adevar - cred ca asta am invatat de la bukowski.

odata cu maturitatea trebuie sa ne acceptam si egoismul: uneori chiar nu ne pasa de altii si chiar daca ne pasa, asta ajunge sa nu mai conteze. e trist, stiu. dar sa-l vad eu pe ala care pune pe altul mai presus de sine. eu una nu am avut pana acum capacitatea de a face abstractie de propriile dorinte intru implinirea si prosperitatea altor indivizi (uite, pana si cuvantul ''in-divid''!). recunosc, sunt o fiinta imperfecta!

noroc cu uitarea. am uitat sa zic ca niciodata nu am fost de acord ca iertam, in schimb uitam, da. lucurile chiar se uita. pana acum eu mi-am uitat, poate, episoade foarte lungi din viata mea. pe unele le-am uitat involuntar, pacat, erau printre cele mai frumoase: anii 4, 7, 10. pe altele insa voit. se poate uita voit, am aflat.
si nu am fost la psiholog!

dupa aceea devenim mai maturi, cica. dar nu invatam sa abordam suferinta, ah stiinta asta nu se dobandeste, nici nu se preda la vreun curs! invatam doar sa evitam prostiile anterioare cu abilitatile, experienta si inteligenta emotionala acumulate pana atuci (vax).
in realitate, de frica. si aplicam toate stupiditatile astea pana la prima proba, cand se duce dracului totul.

Un comentariu:

Anonim spunea...

unele lucruri se intimpla pur si simplu... se intimpla ca un gind sa fie scris prea devreme sau ca eu sa-l citesc prea tirziu.
explicatia este inutila. uitam, ne vindecam si plasam amintirile in zona "networking".

Pagini