miercuri, 5 august 2009

cu euforie, semnat ''eu''

seara la targoviste. rad, pentru ca eu chiar am vorbit serios ca ma duc la targoviste. am remarcat ca spun greu, dar cand o spun e pentru ca o si fac. m-am intors un pic la mine, adica - se intelege - spre inceputuri.
si rad, cant, cerul se invarteste peste mine cu toate stelele lui ca niste proiectii argintii. e bine sa uiti - mi-am spus, daca tot nu poti sa ierti, e bine sa uiti! iata un lucru la care ma gandesc de o vreme. si rad, si cred ca ranile nu ma mai dor demult. cred ca am uitat, era demult, acum e departe, simt euforie, ma simt sexy azi, chiar usor nebuna, e aventura, e pericol, eu pe motor cu parul in vant - cine ar fi zis? si rad, am un ras dracesc, e simpatic pana si asta cu patru clase de langa masa noastra, pentru ca nu ma intereseaza, azi sunt eu, imi constientizez fiecare linie a corpului, fiecare clipire a genelor, fiecare zambet. varfurile degetelor lui se opresc imperceptibil pe pielea umarului meu si creeaza o zona de fiori reci-fierbinti, un amestec de furnicaturi ce imi intuneca usor ratiunea. asa imi place cand ratiunea se da usor la fund, imi place momentul cand e umbrita de fiorii aia! nu controlez nimic si e bine, intamplator la asta ma si gandeam.
si imi imaginam. eu, el, pielea mea infiorandu-se.
ce ne imaginam e ceea ce ne dorim.

poetul contemporan, ale carui poezii le ascult zilnic in ultima vreme, spune ca viata e suma clipelor de euforie, caci doar atunci simti sau iti amintesti ca ai trait.
iau chiar acum harta, sa vad unde va fi urmatoarea oprire:)

Niciun comentariu:

Pagini