marți, 15 septembrie 2009

...si marea



tot timpul ceva ma surprinde la mare, de fiecare data o vad altfel si nu stiu de ce sau daca nu cumva diferenta nu se naste in ochii mei asa cum frumusetea sta in ochii privitorului... dar marea are stari! are mood-uri, are schimbari de dispozitie, e cameleonica, inselatoare, sagalnica, instabila si rasfatata.
de data asta m-a frapat felul in care se termina la orizont intr-o linie clara, albastru inchis. cum aici era spumoasa, tulbure, incarcata de alge si cum culoarea se cernea usor mai incolo, spre orizont, atingand claritatea cea mai pura.
si cum nu iti puteai da seama exact unde se termina verzuiul murdar si unde incepe albastrul cel mai limpede. granita indecisa terminata intr-o linie grava, precisa, atunci cand se loveste de cer.

Niciun comentariu:

Pagini