luni, 26 octombrie 2009

drumurile mele toate

probabil ca sunt pe undeva, ratacita. ma caut, totul e peste cap in viata mea, totul e altfel, e invalmaseala si dezordine, emotie, neliniste.
lucrurile mele sunt impachetate in cutii, in mintea mea se ingramadesc ganduri dezordonate, inima imi bate in batai rapide si ma inteapa usor, din cand in cand.
si iar simt ca am lasat o etapa in urma.
privesc la vechiul meu drum: am alergat pe el vesnic nelinistita, dar am avut grija sa nu ma abat de la drumul familiar. nu am luat-o pe alte cai, mereu m-am dus doar pe acolo pe unde stiam eu. poate ca toti facem lucrurile intr-un fel anume.
insa acum m-am gandit sa rup drumul si sa cotesc pe alaturi. si am respirat adanc, m-am privit in oglinda si mi-am spus : acum e acum, curaj!
si limitele mele rigide au cedat indoindu-se sub vointa de a le depasi. lanturile ce ma tineau ingradita s-au rupt.
nu e simplu si nici usor, dar cred ca stiu unde era defect mecanismul care ma sufoca acolo, stransa in ele.

Niciun comentariu:

Pagini