luni, 30 noiembrie 2009

the city of K - II

la praga prezenta lui kafka se simtea peste tot.
hotelul in care am stat era de fapt cladirea in care kafka avusese biroul pe vremea cand lucra la o companie de asigurari. peste tot erau urmele lui: poze portret pe pereti, barul hotelului era transformat intr-o biblioteca, numele lui imprimat pe servetele, pe pixuri, pe semnele de carte.
dupa aceea umbra maiestuasa a castelului pe varful dealului ne urmarea la orice pas, exact ca mirajul din opera cu acelasi nume.
lucrurile stupide care ni s-au intamplat la intoarcerea de la castel, asa cum numai intr-o opera de-a lui kafka ar fi fost posibil, cand odata cu vestea ca podul s-a inchis si ca trecerea nu mai e posibila, am aflat si ca s-ar putea sa murim daca o totusi o facem. spus cu zambetul pe buze de un fel de ''secundanti''.
toate intamplarile care au urmat apoi, cu iz de poveste cand romantica, cand absurda.
trairile interesante de la vizita in muzeul kafka, labirintul acela cu pereti reci si intunecati de-ti dadea fiori pe sira spinarii, cu reflectoare fixate pe obiective, scrisori, poze, texte, din care cele mai frecvente mi s-au parut petitiile lui K catre diverse insitutii pentru a fi scutit de munca, din diverse motive. acum, cunoscandu-i destul de bine opera mi se pare aboslut potrivit acest gen de petitii cu viata lui.
muzica aceea stranie ce insotea pe tot parcursul traseului in muzeu, precum coloana sonora a unui filma de groaza, care varia in intensitate de uneori tresaream de-a binelea. sentimentul ciudat ca nu mai stiu unde ma aflu si nici cum sa ies din acel labirint... sau o fi fost doar o stare de spirit.
in fata manuscrisului Castelului am trait o emotie speciala. niste pagini ingalbenite, scrise cu un scris dezordonat, iata romanul pe care il indragesc atat de mult, asa cum a iesit el de sub mana lui kafka.

Niciun comentariu:

Pagini