duminică, 20 decembrie 2009

poveste de iarna

seara de iarna ca-n povesti, nameti ca niste fantome imense se inaltau afara. incepea sa se intunece, stateam in casa, ascultam Coldcut si beam vin rosu dintr-un pahar pe care il duceam poate prea des spre buze. in timpul asta lacrimi amare imi izvorau din ochii obositi si se rostogoleau fierbinti in jos, amestecandu-se cu inghititurile de vin.
un vuiet indepartat se auzea afara cand a aparut el. mi-a sters lacrimile si m-a chemat:
‘’sa fim una cu albul imens’’.
stia unde sta izvorul lacrimilor mele.
‘’ma doare albul asta’’ am spus.
afara aerul era tare, obrajii mi-au amortit pe loc si rasuflarea mi s-a transformat in norisori mici, alburii ce se risipeau in aer. ne priveam, zapada era absurd de alba, lacrimile imi inghetasera. ochii lui sclipeau si in raceala serii aveau o blandete ireala.
‘’vreau sa razi’’, a spus.
privirea lui ma zdrobea. inauntrul meu ceva palpita ca o zbatere dureroasa si-am ametit, de ochii lui, de aerul tare. era insuportabil.
am alunecat in zapada spumoasa si ne-am batut cu ea, ca doi copii. nu imi mai simteam fata, urechile ma ardeau, parul mi se incalcise si se amestecase cu bucati de zapada. radeam nebuneste, un ras dracesc... si asa strabateam orasul cautand poteci printre case impovarate de zapada, cu hornuri fumegande care parca nu erau din bucuresti ci se ivisera acolo printr-o magie, sa ne fie noua decor in poveste. zapada trona in copacii incarcati care sclipeau ca in vis, iar noi cadeam imbujorati, rasuflarile ni se amestecau si buzele ni se cautau fierbinti printre printre falfait de par negru si cristale argintii de zapada.
‘’ma doare asta’’, am spus eu.
‘’sunt nebun dupa tine’’, a spus el.
ceva indepartat ca o explozie s-a auzit atunci, tulburand linistea stranie a serii de iarna. inima imi batea foarte tare, sa fi fost inima?
cerul negru statea sa cada, sprijinit in tintele lui argintii.
imprejur, o liniste deplina.

Un comentariu:

... spunea...

foarte frumos...

Pagini