sâmbătă, 23 ianuarie 2010

jocul de-a muzica


cand ascult mozart e ca si cum sunetele muzicii se suprapun perfect pe bataile inimii mele, asa cum nicio alta traire nu are darul sa o faca. si mai intotdeauna ma gandesc cum ar fi sa reproduc eu pentru altii vraja acelor note...
ma intreb ce m-a oprit sa devin interpreta de pian, aveam toate premisele: ai mei m-au inscris la cursuri, profesorul de pian ma incuraja spunandu-mi ca am potential. si totusi pentru mine clapele pianului erau o joaca. imi placea sa le ating, dar cantatul dupa note imi parea greu, nu ma concentram serios, gandurile imi fugeau doar la cum o sa ma joc cu ceillati copii in pauze, pe somptuasele trepte ale casei de cultura. asta a fost joaca mea de-a cantatul la pian.
apoi am uitat si de asta si m-am trezit pe cai mult mai telurice.
de ce am apucat-o pe acolo?!
meditez la asta, serios.

3 comentarii:

Lavinia spunea...

Daca tocmai ce ti-ai descoperit pasiunea asta, de ce nu continui de unde ai ramas in copilarie? Eu am facut-o si mi-a adus satisfactii foarte mari. Nu o fac ca profesie, ci ca hobby, dar sunt fericita atunci cand cant :)

Patricia spunea...

Iti multumesc, Lavinia, la asta ma gandeam si eu!

Beatrice Preda spunea...

cand canti inseamna ca poti comunica ceea ce inca nu poti rosti...

Pagini