vineri, 30 aprilie 2010

apoi...(sau continuare la povestea cu nichita)

si a trecut o vreme
l-am patruns pe Nichita
si el m-a patruns pe mine
a fost ca un act de dragoste
consumat fara rusine
din care se nasc idei si suspine
surasuri amare se nasc

ca o revelatie sublima
avuta pe marginea ingusta a orei
in aerul spre inaltimi rarefiat
de vorba lui necuvantata, maiastra
falfait de aripi mari care bat
oprind timpul neinduplecat
din goana nebuna

contempland un alt timp
un alt loc, un alt eu
mereu vechi, nou mereu
niciodata la fel
foarte viu langa el

Pagini