sâmbătă, 8 mai 2010

colegi de clasa, episodul 1

''va urma''. asta am crezut ca scrie pe poarta liceului meu, odata inchisa in urma acum multi ani. ne-am decalarat cu lacrimi in ochi ca vom ramane prieteni o viata, ne-am scris cuvinte mari pe carnetele mici, ne-am iscalit pe spatele pozelor de grup aruncand din belsug cu ''nu te voi uita'', ''prieteni pentru o viata'' si, de ce nu, desi fara vreo legatura neaparata cu despartirea cate un ''hai steaua'' pe alocuri.
insa nu a urmat nimic. anii au trecut si entuziasmul ce ma inflacarase atunci cand credeam ca relatiile dintre mine si colegii mei de liceu vor dainui, s-a risipit. fiecare a apucat-o pe un drum al sau, foarte personal, care avea sa nu se mai intersecteze cu al celorlalti...
intr-o seara, prinsa in ''magia'' facebook-ului pe care am oarecum nervi ca imi ocupa timpul aiurea, mi-a venit o idee. am tastat un nume, doua, trei. nu mai stiam nimic de niciunul. mi-am amintit insa cateva nume, am dat cautare, am studiat profilul celor gasiti. am cautat indicii, am cercetat mai departe, pana a aparut linkul. si de aici a fost usor sa ii gasesc pe cativa, o parte din cei mai apropiati mie.
si am simtit cum o nostalgie imensa ma cuprinde, un neastampar fara margini, dar mai ales cum o bucurie MARE imi invadeaza inima... o bucurie din acelea care iti fac pielea de gaina.
mi-e dor de vremea aceea, de ei mi-e dor. mi-e dor de ochi limpezi si senini care privesc in alti ochi la fel...
de imponderabilitate, de a pluti mi-e dor.

2 comentarii:

cosmin1306 spunea...

si mie mi-e dor de liceu si de colegii de liceu...din pacate, nu mai stiu nimic de niciunul :(...si cred ca nici ei de mine nu stiu nimic...trist

Patricia spunea...

iti recomand sa incerci Facebook-ul - face treaba buna.

Pagini