duminică, 6 iunie 2010

secretul

el era inalt si desirat. avea o figura osoasa ce inspira duritate, tenul deschis spre spalacit, parul de o culoare indecisa adunat in smocuri dezordonate pe la tample. de la distanta parea neinteresant si lipsit de culoare.
combinatia hainelor sale, desi corecta, nu parea a avea vreo intentie estetica ci mai degraba una de pura acoperire a corpului in vederea acceptarii in societate.
avea poate si bratele prea lungi. si aparent, nicio treaba cu lumea din jur, parca aterizat de pe alta planeta in mijlocul civilizatiei.
puteam sa pun pariu ca e un tip comun...
asta ca sa nu spun urat.

pana s-a apropiat si mi-a vorbit. atunci s-a produs transformarea.
am vazut imediat ca avea niste buze pline pe care le arcuia fermecator cand povestea lucruri. apoi am sesizat ca tenul lui avea o anume stralucire, ca pometii erau accentuati in linii fine dar ferme, alcatuind cu restul un ansamblu plin de farmec. ca ochii de un cafeniu intens erau usor tristi si pareau ca privesc undeva intr-un punct nedefinit, pentru ca in secunda urmatoare sa se infiga ca din intamplare in ochii mei. ca privirea ii stralucea sau mai bine zis radia lumina in jur, pe fata, subliniindu-i contururile, insufletindu-i expresia, ca ma invaluia cu ea, ca si cum ar raspandi o vraja. iar in clipa aia un mister nedeslusit se strecura, facandu-l pe el insusi subit frumos.
am spus frumos?

ce magician se joaca cu perceptiile si cu simturile mele?
dar daca e doar o frumusete ascunsa, o taina pastrata cu sfintenie, dezvaluita acum doar pentru mine? daca inchide si deschide accesul la acest farmec doar pentru cei ce isi doresc sa-l vada, pentru cei ce cred ca exista acolo unde nu pare a fi, drept rasplata pentru credinta?
e vis sau realitate? de ce dintr-o data muzica suna mai intens si lucrurile plutesc ireal prin camera si se apropie de mine ametitor?

Niciun comentariu:

Pagini