duminică, 3 octombrie 2010

inception

am fost la Inception. toata lumea care se respecta din jurul meu fusese, asa ca m-am decis si eu. insa nu am de gand sa vorbesc despre calitatea filmului sau prestatia actorilor, ci despre faptul ca vazand acest film am simtit foarte acut o senzatie de deja vu. mi-am amintit amanuntit o gama de stari a caror intensitate imi scapa de sub control uneori de ma ia ameteala. si pe care prefer sa le uit imediat.
mi se intampla adesea sa imi pierd pentru cateva momente perceptia asupra realului, sau dimpotriva, cand visez sa traiesc niste realitati pregnante ce depasesc insutit cele simtite in viata reala de parca o forta misterioasa ma ia de o mana si ma conduce ''dincolo'' sa imi artate cam ce se poate cu adevarat trai sau simti.

brusc, fara alte introduceri ma trezesc - si nu din vis, ci din realitate - stapanita de violenta impresie ca totul este absurd: corpul meu, cele din jur, micile sau marile povesti existente sau construite in viata mea sau mintea mea. unele idei la care poate tocmai ma gandeam sau lucruri pe care tocmai le faceam imi apar complet dezgolite de vreun sens, apoi totul pluteste pentru cateva secunde in aer, suspendat, invaluit intr-un nor de fum, iar eu am sentimentul ca ma desprind de mine, ca greutatea mea se dizolva pana devin usoara ca un fulg.
paradoxul consta in asocierea facuta de mintea mea absurdului cu lipsa de real, cu care pentru cateva secunde simt ca ma confrunt. insa atata timp cat eu insami imi sunt straina, cum pot avea masura uneia sau alteia?

acel moment final e de o confuzie totala, ma simt pierduta. o panica crescanda pune stapanire pe mine ca o gheara si eu incerc sa ma reconectez realtitatii, ca intr-o resuscitare. ma rog mie insami sa fiu resuscitata cumva, inima imi bate tare si incep sa imi ating mainele, corpul, ma privesc in oglinda, vorbesc, ma misc incercand sa-mi demonstrez ca sunt reala, dar am o stranie senzatie ca gatul mi-e uscat cand ma intreb: oare eu chiar exist cu adevarat?
dar oare ce inseamna sa existi cu adevarat?
si nu stiu de ce, niciodata nu-mi pot aminti inceputul, respectiv de unde sau de ce s-a nascut starea absurdului si nici de ce sau cand am simtit ca cele din visele mele au vreun sens. stiu doar ca trecerea de aici dincolo poate fi atat de abrupta incat nu inteleg cum de vorbesc in asa de multe fraze despre cateva biete secunde.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor si nu numai.
Am vizionat cu atentie blogul tau si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Încep sa îl citesc cu drag.
Noi promovam la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tau ; am specificat sursa articolului si am deschis si un subiect pe baza acestuia. Daca doresti, poti sa ne recomanzi orice articol si noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face placere, de asemenea, sa stim ca ai dori sa ne sustii în acest proiect de radio si sa accepti o eventuala colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzeaza toate genurile de muzica, exceptând manele si piesele necenzurate, avem si câteva emisiuni, stiri etc. Ne-am propus sa realizam un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de sustinerea si ajutorul tau si al celorlalti colegi bloggeri. Dorim sa cream o echipa numeroasa, de oameni cu un talent aparte si m-am gândit ca, poate, ai vrea sa ni te alaturi si sa colaboram, binenteles, pe unul dintre domeniile care îti place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile si modul de a gândi al bloggerilor si al ascultatorilor nostri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tau si sa ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un email asculta.whisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Multumesc,Cu stima Vlad!

Patricia spunea...

Multumesc pentru cuvintele frumoase, din pacate programul foarte incaracat din ultima perioada nu mi-a permis sa raspund mai devreme.... asa cum, tot din aceleasi motive, nu am mai avut timp sa scriu pe blog desi mi-e capul plin de idei;-) o zi frumoasa, si ne auzim ''dincolo''.

Pagini