duminică, 10 iulie 2011

suflete cenusii, philippe claudel

pur si simplu nu ma pot desprinde de sentimentul de tristete apasatoare cu care se incheie suflete cenusii. marturisesc ca rar am vazut / citit ceva mai trist si marturisesc ca am plans, dar nici pe de parte nu imi pare rau (asa cum am fost avertizata ca s-ar putea intampla) ca am citit aceasta carte, in sensul accentuarii tristetii. tot ea m-a purtat prin profunzimile nebanuite ale sufletului si mi-a ridicat intrebari sfredelitoare, de chin pentru minte, de alungat somnul.
iar mie imi plac intrebarile.
in mod straniu, am inteles si aprobat comiterea crimei. iata deci - ar spune poate cineva - un alt motiv de a evita aceasta carte, hai ca parca imi vine sa si rad cand inca lacrimile nu mi s-au uscat ca lumea.
motive pro sau contra nu caut, stiu doar ca autorul m-a luat de o manuta si m-a introdus subtil, pe nesimtite, in incurcatul, nebanuitul, nebulosul vartej al mecanismelor motivationale umane, acolo unde perspectiva ramane vesnic una interioara, cu neputinta de a fi exteriorizata in fata celorlalti.
aici intrevine magia lui philppe claudel: el te conduce acolo, in interior, unde cruda dezvaluire ne asteapta: intr-adevar, nu suntem cu nimic mai buni decat altii, nu exista alb sau negru, aceste doua extreme se anuleaza reciproc intr-un imens cenusiu... suntem cu totii poate niste criminali care doar au ratat infaptuirea - e trista concluzie a acestei lecturi.
multe alte idei mi-au atras atentia, m-au facut sa tresar. nu de putine ori pielea mi s-a infiorat in mici broboane vizibile si odata cu ele fiori reci ca niste cutite m-au strabatut din cap pana in picioare. si nu din cauza viloentei transpuse - aici intervine din nou maiestria autorului de a reda oroarea intr-un limbaj aproape emotionant spre suav fara a-i starpi insa din duritate - ci din cauza acelor incursiuni violente in motivational, in interiorul cel mai ascuns al fiintei umane.
nu am simtit deloc viloenta, desi se vorbeste mult despre cruzime, razboi, teroare.
am simtit insa duritatea si seriozitatea acestor lucruri.
m-am simtit coplesita de adevaruri greu de indurat.
inainte deci de a citi ''suflete cenusii'', ca la o revizie tehnica inaintea unui lung parcurs, verifica cu tine insuti cat adevar poti duce!

Niciun comentariu:

Pagini