duminică, 27 mai 2012

spuma zilelor, boris vian

categoric, am ajuns ca atunci cand citesc literatura sa prefer fantasticul si intertextualitatea versus abordarea clasica in care se spun povesti pur si simplu. dupa cum dezbateam cu scorillo candva, stim deja ca toate povestile s-au scris, de acum diferentierea lor constand doar felul in care sunt spuse.
spune-mi acelasi lucru, intotdeauna altfel - pare sa fie mesajul artistic pe care l-am regasit si in aceasta carte.

inainte de ''spuma'' citisem ''voi scuipa pe mormintele voastre'', care mi-a inspirat ceva intre genul salingerian si ''portocala mecanica'', dar citind ''spuma'' aproape ca nu mi-a venit sa cred ca e vorba de acelasi autor.
in ''spuma zilelor'' autorul are un limbaj si o logica aparte a lucrurilor si intamplarilor, care m-a umplut de incantare inca de la primele pagini.
e drept ca pentru un impact maxim, acestea trebuie sa fie dublate si de o putere imaginativa a cititorului.

''de o parte a soselei batea vantul, de celalata nu. mergeai pe care parte aveai chef. doar un copac din doi avea umbra, iar broaste se gaseau doar intr-unul dintre santuri.''
este doar un paragraf care mi-a ramas intiparit in minte din minunata spuma a zilelor.... nu am avut cum sa raman indiferenta la aceasta fraza, dar mai bine zis nu am ramas indiferenta la aceasta imagine. si nu din perspectiva semnificatiei, ci a esteticului. judecand dupa impulsul de bucurie si surpriza, era ca si cum citeam nichita cu al lui ''cate doi, cate patru''.

nu am foarte multe de adaugat, cred ca tablourile ca cel de mai sus vorbesc de la sine.
ramane doar sa fii genul care gusta aceasta literatura, pentru ca sunt convinsa ca poate fie sa te incante, fie sa nu-ti placa deloc.
pe langa ''imagistica'', romanul musteste insa de semnificatii, relativitatea fericirii si deteriorarea treptata a iubirii si a starii de ''bine'' fiind motorul principal al acestei scrieri, o scriere ce nu e de povestit, ci de trait si bucurat.

Niciun comentariu:

Pagini